Nu ne-am nãscut deodatã, toţi,
Nici toţi, deodatã, nu murim;
Dar toţi, cu fii şi cu nepoţi
Pãşim spre-acelaşi ţintirim.

Şi, pân-la urmã, viaţa ce-i
Când stai puţin şi socoteşti?
Chiar lumea, în ansamblul ei,
E... ce-i acvariul pentru peşti!

Pe-un om bãtrân, dacã-l întrebi
De-avu el timp sau de n-avu,
Ai sã primeşti, îndeosebi
Rãspunsul categoric: "Nu!"

Cãci timpu-i frigul din îngheţ,
Fãr-a fi bun sau a fi rãu! ...
E ca un untdelemn de preţ
Ce nu-l poţi ţine-n pumnul tãu.

Ce poate fi omul, mai mult
Decât sfârşitul unui vis?
Un pumn de zbateri şi tumult
Ce-i gol, atunci când s-a deschis!

Prins de al tinereţii joc,
Iar, mai târziu, de griji şi bani,
El nu-şi dã seama chiar deloc,
Cum au trecut atâţia ani.

Mãnunchi de in, de pe ogor
Cu fire înnodate-n ghem,
Când toţi avem în noi, un dor
Şi-aceleaşi temeri le avem.

Acelaşi tainic sac de lut,
Ce ţine duhul viu în el...
Cã, într-un fel, toţi s-au nãscut
Şi toţi se sting în câte-un fel.